Intre 1988 si 2006 a sustinut cursuri ca Profesor for Applied Laboratory Medicine and Oxidology la Capital University of Integrative Medicine din Washington DC (USA).Incepand cu luna mai 2006 a fost numit Profesor Asociat de Medicina Integrativa si Gerontologie la Universitatea de Medicina si Farmaice "Carol Davila"din Bucuresti, iar din martie 2007 este profesor la Catedra de Medicina Integrativa a Universitatii Donau – Krems, Austria.
Putem trata bolile autoimune fără cortizon, chemoterapie sau „biologicals“?
Interviu realizat de: Georgeta Licsandru
Ziarul de Sănătate are onoarea deosebită de a lua un interviu distinsului profesor John G. Ionescu, ale cărui abordări cu rezultate cu totul deosebite în domeniul unor boli cronice grele, considerate pentru mulți imposibil de vindecat, i-au adus o binemeritată faimă internațională.
Pentru cine nu știe, dl profesor Ionescu este un român plecat de peste 30 de ani în Germania, biochimist și imunolog de excepție, fondator și director științific al Clinicii Speciale Neukirchen din Bavaria, autor a peste 200 de lucrări științifice de cercetare, brevete medicale, membru al unor prestigioase societăți precum Academia Europeană de Alergologie și Imunologie Clinică, al Societății Germane de Toxicologie, al Academiei Americane de Medicină Anti-Aging, profesor de biochimie medicală la Capital University, Washington DC până în anul 2006, profesor asociat de medicină integrativă și dermatologie oncologică la Universitatea Carol Davila din București și docent universitar la Catedra de medicină nutrițională la Donau Universität Krems, Austria. Și nu în ultimul rând, ci poate cel mai important de menționat, dl profesor Ionescu este inițiatorul și susținătorul Cursurilor de Medicină Integrativă în România, instruind anual, începând din 2006, sute de medici din toată țara, având în minte un singur scop: să crească nivelul medicinei din țara natală, România.
La 20 februarie a.c., profesorul John Ionescu, în colaborare cu UMF Carol Davila București și firma SCMevents.net din București, reia seria de Cursuri de Medicină Prof. Dr. John G. Ionescu este membru al Academiei Europene de Alergologie si Imunologie Clinica, al Academiei Europene de Medicina Ecologica, al Societatii Germane de Toxicologie Umana si a Mediului, al Academiei Americane de Medicina Anti-Aging, al British Society for Allergy and Environmental Medicine precum si director stiintific al International Oxidative Medical Association (USA) si al NRW Multiple Chemical Sensitivity Association (Germany). Intre 1988 si 2006 a sustinut cursuri ca Profesor for Applied Laboratory Medicine and Oxidology la Capital University of Integrative Medicine din Washington DC (USA). Incepand cu luna mai 2006 a fost numit Profesor Asociat de Medicina Integrativa si Gerontologie la Universitatea de Medicina si Farmaice "Carol Davila"din Bucuresti, iar din martie 2007 este profesor la Catedra de Medicina Integrativa a Universitatii Donau – Krems, Austria.Integrativă pentru anul 2016, cu o temă adresată bolilor autoimune, care constituie tocmai și tema lucrării de doctorat a domniei sale, susținută la Universitatea din Saarbrücken. Ziarul de Sănătate: Bolile autoimune sunt printre cele mai misterioase maladii ale medicinei moderne: cronice, extrem de complexe, numeroase ca patologii și totodată printre cele mai puțin înțelese. Una din 5 persoane suferă de o boală autoimună, conform statisticilor americane. Este un fapt real și pentru România sau ar putea fi chiar și mai mulți pacienți cu autoimunitate nediagnosticată? Prof. John Ionescu: Datorită simptomatologiei foarte complexe a acestor boli, care se confundă adesea cu alte entități clinice, pacientul nu poate ști dacă suferă de o boală autoimună. Statistica americană despre care vorbiți este foarte apropiată de cea germană, dar nu pot să fac aprecieri asupra răspândirii acestor boli în România. În jur de 20% dintre bolile cronice pot avea o patogenie autoimună.
ZDS: Care sunt cauzele cunoscute și mai puțin cunoscute ale acestor boli? De ce sistemul imunitar își atacă propriile celule și țesuturi? Care sunt mecanismele ce stau la „rădăcina“ acestor boli? Prof. John Ionescu: Fenomenul de autoimunitate apare în urma unei dereglări asociate cu generarea de autoanticorpi și limfocite T autoreactive dirijate contra propriilor structuri celulare. La rândul lor, anticorpii circulanți pot prezenta o specificitate de organ, cum întâlnim în cazul tiroiditei Hashimoto sau a anemiei pernicioase, sau pot fi lipsiți de specificitate, cum se întâmplă în cazurile de boli autoimune sistemice, precum lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, artrita reumatoidă și altele.
Abordarea cauzelor bolilor autoimune ne obligă să considerăm determinismul multifactorial al acestor maladii și asocierea acestora cu: Markeri genetici de tip HLA (Human Leukocyte Antigen) sau MHC (Major Histocompatibility Complex), care sunt localizați pe cromozomul 6. Influențele hormonale, reflectate în preponderența covârșitoare a bolilor autoimune la femei, datorată predominanței estrogenice, sau asocierii cu hormonul masculin (testosteron), cum putem întâlni în cazul autismului și al sclerozei laterale amiotrofe, în care frecvența constatată este de 4 până la 5 ori mai mare la bărbați decât la femei. Astfel, prezența testosteronului în asociere cu amalgamul dentar poate da un efect autoimun net mai mare în comparație cu prezența estrogenilor în asocierea cu metale grele.
Factorii de mediu joacă un rol covârșitor și sunt reprezentați pe de o parte prin infecțiile cronice cu bacterii, ciuperci și virusuri, pe de altă parte prin compuși chimici cu care venim în contact în mod repetat. Acești factori pot fi reprezentați, de asemenea, prin combinații polifactoriale întâlnite în anumite vaccinuri, dar și prin expunerea cronică la toxine organice sau anorganice din mediul înconjurător (xenobiotice). Astfel s-a constatat că fenomenele de autoimunitate pot debuta la câteva luni după o infecție acută. Prezența acestor infecții conduce la dezvoltarea fenomenului de „molecular mimicry” (mimetism molecular), datorat reacțiilor încrucișate dintre factorii microbieni și antigenii umani tisulari. Sistemul imun confundă, după o asociere mai îndelungată, de câteva luni sau ani, aceste antigene de suprafață ale bacteriilor cu antigene similare din structura diferitelor organe.
Sunt cunoscute asocierile dintre artritele reactive cu antigen HLA B27 și infecțiile cu Klebsiella, Chlamydia, Yersinia, Shigella sau cu streptococi hemolitici. De asemenea, sunt cunoscute reacții încrucișate între ADN-ul microbian și celulele pacienților cu lupus eritematos sistemic. Sinteza autoanticorpilor poate fi impusă de depunerea și prezența cronică a antigenelor virale pe suprafața diferitelor celule din corpul uman. Atunci se creează răspunsul autoimun contra acestui organ prin modificarea antigenelor de suprafață. Referitor la sensibilizarea sistemului imun prin compuși chimici din mediul înconjurător, de natură organică sau anorganică, această sensibilizare poate avea loc printr-un fenomen de absorbție/legare a unei mari diversități de compuși organici sau anorganici (metalele grele, în primul rând) la proteinele circulante sau la proteinele de membrană din diferite țesuturi, modificând în acest fel structura sterică a moleculelor de membrană sau a moleculelor MHC-I sau MHC-II cu formare de antigene noi (neo-antigene), care stimulează declanșarea unui răspuns autoimun...
Pentru cei interesati gasiti tot articolul pe ziaruldesanatate.ro... >>>
Informații preluate de pe http://www.ziaruldesanatate.ro/articole/interviuri/prof-john-ionescu-abordarea-holistica-a-bolilor-autoimune/ Copyright © Ziarul de Sanatate
